Pagina principală
Vechiul vest al Americii (de multe ori referindu-se la Vestul Salbatic sau Vestul Îndepărtat) cuprinde istoria, geografia, oamenii şi expresiile culturale ale vieţii în partea de vest a Statelor Unite, cel mai adesea referindu-se la perioada de după jumătatea secolului 19, între Războiul Civil American şi sfârşitul secolului. După secolul al 18-lea şi împingerea dincolo de Munţii Apalaci, termenul este în general aplicat oricărui loc din vestul Râului Mississippi în perioadele anterioare şi dinspre frontiera către partea din urmă a secolului 19. În sens mai larg, perioada se întinde de la începutul secolului 19 până la sfărşitul Revoluţiei Mexicane din 1920.
Prin tratate cu naţiuni străine şi popoare indigene, compromisuri politice, inovaţie tehnologică, cucerire militară, stabilirea legilor şi ordinii, precum şi a marilor migraţii ale străinilor, Statele Unite s-au extins de la coastă la coastă (Oceanul Atlantic-la-Oceanul Pacific) îndeplinindu-şi credinţa în Destinul Manifestat. În asigurarea şi gestionarea Vestului, guvernul federal S.U.A. şi-a extins foarte mult competenţele , în calitate de naţiune, crescând de la o socializare agrară la o naţiune industrializată.
Termenul Vechiul Vest – Frontiera americană s-a mutat treptat spre vest, după decenii de soluţionare a imigranţilor a primilor albi pe coasta de Est în 1600. ,,Vestul´´ a fost întotdeauna zona de dincolo de această limită. Cu toate acestea, Scholars se referă uneori la Vechiul Vest ca regiunea dintre Ohiu şi valea Tennessee în timpul secolului 18 când frontiera a fost contestată de Marea Britanie, Franţa şi coloniile americane. Cu toate acestea, Vechiul Vest American, Vechiul Vest sau Marele Vest este folosit pentru a descrie locul din vestul Râului Mississippi.